Pisica din vis şi inima din leu

“Şi? Care este visul tău?”, am întrebat-o eu, cum am întrebat mulţi alţi participanţi la cursul de Dream Management.

“Visul meu este să … să am o pisică”.

A ezitat un pic înainte să răspundă, după care a adăugat că îşi dă seama că nu e un vis măreţ. Poate ezitarea era din teama că ne dezamăgea, pe mine şi pe ceilalţi participanţi, cu un astfel de “vis”. Înaintea ei, o altă cursantă ne vorbise despre visul ei de a lucra cu pâine, poate să colaboreze cu o brutărie. Sau să deschidă una, încă nu îi era clar. Sau poate era din bucuria de a exprima, în sfârşit, o dorinţă de multă vreme formulată în minte.

Aşa cum ne e tipicul la întâlnirile de Dream Management, eu şi cursanţii am început să îi adresăm întrebări de clarificare şi să oferim resurse pentru realizarea acestui vis. Am aflat că îşi doreşte o pisică pentru că lucrează adesea noaptea şi i-ar face plăcere să aibă companie. Că îşi imagina o piscă blândă care i s-ar încolăci alături atunci când ea ar fi cufundată în ale ei. Că îşi dorea o a treia prezenţă, în acele zile în care petrecea mult timp cu băieţelul ei. Îi era însă teamă că poate o pisică ar adăuga la lista responsabilităţilor ei, că ar deveni o povară dacă ar vrea să plece în vacanţă sau chiar să se mute în altă ţară. În schimb, ea a aflat de la membrii grupului că există un site prin intermediul căruia poate să adopte temporar o pisică, iar unul dintre membrii grupului s-a oferit chiar să îi ‘împrumute’ una dintre cele patru pisici ale sale şi chiar să o păstreze dacă apoi se împrietenesc.

Părea un vis simplu. Uşor de realizat. Dar după ce am ascultat sute de visuri, ştiu că mereu este ceva în spatele visurilor care par simple. Intuiţia mi-a dat ghes să întreb:

“Hai să presupunem că acest vis s-a realizat deja. Că ai găsit pisica încolăcitoare ideală, compania minunată pentru tine şi băieţelul tău, flebeţea cea nouă a întregii familii. Care e visul din spatele acestui vis? Ce îţi doreşti dincolo de asta?”

A rămas un pic pe gânduri, iar apoi a spus: 

“La întrebarea asta nu mă aşteptam. Dar probabil că după asta mi-aş dori un pic mai multă autonomie pentru mine. Să găsesc curajul de a face singură lucruri pe care de multă vreme le mai fac doar împreună cu soţul meu. Să îmi regăsesc inima de leu. Să plec, de exemplu, într-o călătorie singură”.

În grupul nostru s-a aşezat o tăcere ca o lumină, iar apoi am început împreună să descoasem acest nou vis. La final, ea ne-a rugat să îi trimitem poveşti despre noi şi pisicile noastre, pentru a-şi face curaj să îşi reaşeze în piept inima de leu. Iar eu m-am gândit: “Oare cum ar fi dacă fiecare dintre noi şi-ar regăsi inima de leu? Ce schimbări structurale, politice şi sociale ar ajuta cel mai mare număr de oameni să îşi regăsească inima de leu şi să trăiască o viaţă plină cu sens? Cum ar arăta viaţa noastră, ţara noastră, lumea noastră?”

P.S. Înainte de a publica articolul am cerut permisiunea: „Bineînțeles că nu aș avea nimic împotrivă să publici articolul! M-a emoționat să aflu că ai reținut acel moment din curs, într-adevăr, pentru mine a fost revelator și chiar le-am povestit cunoscuților despre el și despre faptul că am rămas impresionată de abilitatea ta de a mă „descoase” și a reuși să scoți la iveală ce se ascundea în spatele visului inițial. Ba chiar am început să pun deja în practică ce am învățat atunci, am făcut deja prima călătorie, nu 100% singură, ce-i drept, dar au fost foarte multe situații în care mi-am găsit curajul și chiar mi-am propus să ies din zona de confort, și simt deja că am crescut (nu îmbătrânit ) cu 10 ani într-o lună. Nu mi-am imaginat vreodată că un curs ar putea să-mi ofere o asemenea perspectivă asupra vieții”. Mulţumesc!