Povestea mea

La gura sobei

Primele lucruri pe care mi le amintesc despre mine sunt legate de casa bunicilor, Mama şi Tata (versus Mami şi Tăti – părinţii). În casa lor, unul din locurile mele preferate de joacă era ‘sub masă’. ‘Sub masă’ era chiar lângă sobă, unde era cald şi bine. Stăteam în picioare sub masă, aşa de mică eram. Până într-o zi, când am dat cu capul de tăblie. Am fost atât de uimită, încât nici nu am plâns. Am privit lung la masă şi m-am pus pe gânduri. Mai ales nu înţelegeam de ce bunicii râdeau aşa bucuroşi. Mi-a trebuit mult timp, ani în şir, ca să înţeleg taina creşterii şi să îmi revin din uimire.

Cu adevărat am înţeles-o mai spre 40 de ani. Aceeaşi uimire o am şi acum când îmi e dat să cresc emoţional şi personal. Am dat cu capul de masă de multe ori. După ce am absolvit facultatea de psihologie şi ştiinţele educaţiei aş fi vrut să lucrez în domeniul psihoterapiei şi al dezvoltării personale, dar nu mi-am permis anii lungi de specializare care m-ar fi aşteptat. Sărăcia dădea ghes şi era musai să încep să lucrez. Mi-a fost cam ciudă, dar după ce mi-a trecut, am avut noroc: în ultimii douăzeci de ani am făcut consiliere pentru copii şi tineri, am construit programe sociale, am ajutat la fondarea câtorva organizaţii non-guvernamentale (dintre care una internaţională), am coordonat câteva sute de voluntari, şi îmi place să cred că am bucurat mulţi copii şi adulţi prin toate activităţile pe care le-am întreprins în timp.

Ultima oară când am dat cu capul de masa a durut mai tare ca oricând: de-ale inimii învăţături. M-am adunat din cioburi şi din nou am avut noroc. Cumva, aproape magic, am revenit la dezvoltare personală şi am descoperit domeniul fabulos al psihologiei pozitive. Am devenit life coach, consilier filantropic şi consilier strategic, iar acum sunt psihoterapeut în formare, exact aşa cum visasem cu douăzeci de ani urmă.

Un proiect nou

Acum, proiectul în care investesc cel mai mult timp şi energie este cel de Dream Management, prin care ajut oamenii să îşi identifice şi să îşi realizeze visurile, folosind puterea ştiinţei. Visul meu este ca fiecare cetăţean din România – adult sau copil – să aibă un vis pe care îl urmează şi oameni în jur care să îl ajute să îşi realizeze visul. Dacă vrei să mă ajuţi să realizez acest vis, te rog dă-mi un semn!

O carte

În 2019 am lansat cartea: “Dream Management. Fişa postului pentru cei care aleg să fie managerii propriilor vieţi”, disponibilă aici. O carte care s-a scris de la sine, în unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut eu în viaţa mea. Un sătuc de 300 de locuitori din nordul Italiei. O regiune numită Trentino, într-o zonă care se numeşte Valea Lacurilor: Vallelaghi. Numele nu e întâmplător pentru că pe o distanţă de 25 de km aici se găsesc nu mai puţin de 13 lacuri de munte, cu apă verde, o salbă care s-a născut din topirea gheţarilor care au acoperit tot acest paradis acum multe milioane de ani. Aici îmi doresc cândva să organizez retreat-uri pentru comunitatea de Dream Management.

Italia

În Italia am venit prima oară în 2002, la un master. Şi de atunci m-am tot vânzolit. Când în România, când în Italia, până m-am “îmbetat de cap” cum ar fi zis Mama. O viaţă trans-naţională, în care m-am împărţit cât am putut mai bine, pentru că ambele ţări (şi România şi Italia) sunt extraordinare şi de niciuna nu m-am putut dezbăra. În Trentino am venit prima oară întâmplător, la nunta celei mai bune prietene, care se căsătorea cu prietenul din copilărie al celui mai frumos bărbat pe care eu l-am văzut vreodată. Şi aşa a rămas…

Scurt bio

Altfel: licenţiată în psihologie şi ştiinţele educaţiei (UBB Cluj-Napoca), master în ‘good governance’ şi politici de integrare europeană & doctorat în dezvoltare internaţională (Universitatea din Bologna, cea mai veche din lume), trainer, formare şi certificare în coaching, formare în consiliere filantropică (mulţumesc ARC), formare în counseling strategic cu şcoala italiană a lui Giorgio Nardone (unul din creatorii terapiei şi consilierii strategice de scurtă durată – recunoscut la nivel mondial), formare în utilizarea chestionarului VIA Institute on Character, donator şi mentor pentru copii şi tineri în dificultate (aici şi aici un exemplu), fan şi susţinător al fratelui meu care conduce PlayHood, o şcoală de teatru în Ferentari (cel mai rău famat cartier din Bucureşti), fost director de advocacy la o organizaţie internaţională, contributor pe platforma republica.ro.