Dream Management la înălţime cu Carmen Neagu

Articol scris de Carmen Neagu, profesoară de engleză, psiholog clinician şi psihoterapeut

Primele mele gânduri când i-am ascultat vorbind pe participanții veniți la Aspire Academy au fost: Ce caut eu cu Dream Management aici? Mirela, unde m-ai trimis?

Am avut și neșansa să nimeresc la sesiunea americanului Sam impresionant prin carismă, vocea motivațională și nestat locului: a măsurat camera în lung și în lat de cel puțin 50 de ori. Și firea mea nu își găsea locul aici: eu nu mă agit așa cu Dream Management-ul meu, nu am o voce puternică și o să am nevoie de un microfon, nu știu cum o să le trezesc interesul acestor tineri.

Recunosc că i-am tot spionat la câteva sesiuni și am descoperit oamenii: își pot argumenta opiniile fără să îl atace pe celălalt, ascultă, adresează întrebări, sunt curioși și își iau notițe (unii în moduri foarte surprinzătoare).

Cu o seară înainte mi-am repetat prezentarea, am trecut în revistă împreună cu Ioana, colega mea, ce s-ar putea întâmpla catastrofal, inclsuiv să răspundem la reacția: Ce invenție mai este și asta?

În ziua atelierului am fost printre ei până la ora stabilită în program. Dar, ghinion! Dintr-o neînțelegere organizatoarea i-a anunțat că atelierul începe cu un sfert de oră mai târziu decât era programat. Ceea ce pentru mine însemna regândirea tranzițiilor pentru a scurta atelierul.

La început, până m-au introdus organziatorii, ne-am adunat pe melodia celor de la Everly Brothers, All I Have to Do Is Dream. După, am ascultat liniștea, m-au privit cu zâmbete, am așternut aceeași liniște, iar privirile lor s-au fâstâcit și au venit însoțite de râsete ascunse. Atunci m-am auzit în liniștea  veghetoare și am scos primul cuvânt. I-am ghidat să își facă un body scan așa cum erau așezați pe scaune, cu bănci în dreptul pieptului, ca la școală. Atenția și anxietatea liniștii s-au mutat de pe mine pe corpurile noastre. După care le-am spus că mă voi prezenta, iar ei sunt liberi să reacționeze cu orice le vine ca reacție la rolurile mele sociale. La profesor și psiholog clinician, reacțiile au fost low, la psihoterapeut energia a crescut, iar la Dream Manager a fost wow. Și de aici am început de fapt.

Inițial conceptul i-a dus cu gândul la visele de noapte și cum putem să le adăugăm intenționalitate. La prezentarea acronimului, multe lucruri le-au intuit din coaching. Dar au fost și aspecte care i-au făcut să își ia fața de Dream Face (mulțumită lui L. care a brevetat-o), față pe care am exersat-o în timpul scrisului la fișa visurilor.

Visul din copilărie al unei tinere a făcut furori: cum să dai spargerea perfectă.

La visurile de oameni mari am clarificat visul unui tânăr care la vârsta de 105 ani vrea să se întâlnească cu un prieten în spațiu. Acum are cel mult 28.

Discuțiile despre visuri s-au încins în perechi și pentru că timpul se scursese, am promis că discuțiile pot să continue cât timp iau prânzul.

Ce îmi iau din această experiență se împarte în vechi și nou. Dream Managerul, versiunea updatată, își

notează:

• Ideea că visul are nevoie să fie construit conştient, cu mindfulness, ca și rolul meu de Dream Manager.
• Să acorde atenție și sugestiilor și recomandărilor în aceeași măsură ca și întrebărilor clarificatoare.
• Diferența uriașă dintre atelierele virtuale și cele cu prezență fizică.

Dream Managerul, versiunea inițială, se entuziasmează la fel de fiecare dată când intră în contact cu energia visurilor unor oameni despre care nu știe nimic. S-a împăcat cu frustrarea că nu reține numele participanților pentru că nu le uită visurile.

Tare mult mi-aș dori să rămân în apropierea acestor visuri scoase astăzi la lumina soarelui din Poiană, știu că oamenii sunt mari și totuși, visurile sunt fragile. Nu știu când și cum vor mai ieși din joben.

Îmi rămâne în schimb în minte cuvântul de feedabck al unui tânăr entuziasmat și neconvențional: speriat. Visul lui special este să știe când va fi plecarea lui din această lume. Știe că e vorba de control, dar câte se pot contrui de aici! Ca din orice vis. Este același tânăr care a făcut diferența dintre obiectiv și vis, citându-l pe „regele” care a militat pentru plecarea rasismului din această lume: I HAVE A DREAM!

Scriu aceste rânduri în tren, în drum spre casă, și mă felicit pentru primul atelier fizic de Dream Management! Dream Managerul din mine a renăscut!