fbpx

„Mintea ta îţi este cel mai bun prieten, dar şi cel mai mare duşman”. Cum să o „convingi” să te ajute, în loc să te saboteze.

 “Mintea ta îţi este cel mai bun prieten, dar şi cel mai mare duşman”, ne spune Shirzad Chamine, în deschiderea cărţii sale Inteligenţa Pozitivă. În urmă cu doi ani, un pic din întâmplare, am început o activitate prin care ajut oameni să îşi realizeze visurile şi, pe baza propriei mele experienţe, dar şi a celor aproape 500 de persoane care au participat la evenimentele de Dream Management, nici că aş putea să fiu mai de acord cu această afirmaţie. Am văzut multe feste – şi pozitive, şi negative – jucate de mintea noastră, atunci când vrem să realizăm ceva deosebit în viaţă.

O să o las pe Maria R., una din participantele de la atelier, să vă povestească cu cuvintele ei, o situaţie în care mintea ei i-a fost cel mai bun prieten pentru realizarea unui vis.

“Pentru mine totul a început cu un vis. Am visat la o nuntă ca în povești, chiar dacă la momentul acela aveam zero resurse financiare.  Am avut însă ceva de nepreţuit. O dorinţă arzătoare şi o determinare nestrămutată de a-mi trăi visul. Am căutat şi vizualizat zilnic tot ceea ce aveam nevoie pentru a-mi organiza nunta în cele mai fine detalii. Am început să văd oportunități în jurul meu, care să îmi aducă resursele financiare de care aveam nevoie. Am început să vând mai mult, mult mai mult, să atrag mai mulţi clienţi şi să primesc mai mulţi bani din activitatea pe care o desfășuram. Entuziasmul şi bucuria pe care le-am adus în activitatea mea, erau pur şi simplu molipsitoare. Deopotrivă clienţi şi colegi s-au molipsit. Clienţii mă recomandau de fiecare dată, iar colegii mei au început să vândă şi ei mai mult. Un coleg a luat o diplomă pentru cel mai bun casier, o altă colegă a început să încaseze mai multe prime și comisioane, eu am avansat în funcţie de conducere şi aproape mi-am dublat venitul, o altă colegă a promovat pe poziția pe care eu eram, iar agenția a înregistrat o creștere peste așteptările tuturor. Totul în decurs de 18 luni”.

La polul celălalt e experienţa Taniei. Visul ei este ca la un moment dat în viitor, să deschidă o ‘pensiune apicolă’, unde oamenii ar veni să se relaxeze, să fie în contact cu natura şi cu darurile minunate ale lucrătoarelor din stupina familiei, să înveţe despre universul miraculos al celor mai speciale insecte de pe planetă şi, eventual, să îşi ia medicamente şi adjuvante naturale pentru afecţiunile de care suferă sau pe care ar vrea să le prevină.

Dar mintea ei este, cel puţin deocamdată, un obstacol redutabil. În cea mai mare parte a timpului o hărţuieşte cu îndoieli şi judecăţi tăioase, consumându-i energia într-un război de tranşee, din care cu greu poate să iasă când şi când, ca să gândească şi mai apoi să facă acele lucruri care ar pune-o pe traiectoria visului ei. Ar trebui să dezvolte afacerea cu produsele apicole, punând un mai mare accent pe crearea şi vânzarea de produse, dar… dacă nu o să vrea să cumpere nimeni de la ei? Are o reţea de distribuitori pe care nu îndrăzneşte să o dezvolte, pentru că i se pare că nu se pricepe deloc la negocieri şi poate mai mult ar pierde decât ar câştiga. Ar vrea să ceară o perioadă de lucru part-time, dar nu îndrăzneşte, pentru că nu “se face aşa ceva” şi pentru că nu e un angajat chiar aşa de bun încât să merite să i se facă o astfel de “favoare”. Are nevoie de un venit mai mare ca să poată să investească, dar nu îndrăzneşte să caute un alt serviciu pentru că sigur nu are aşa de multe abilităţi care să merite un salariu mai bun decât cel pe care îl are acum. Şi câte şi mai câte, din aceeaşi categorie şi altele.

În cartea lui, Shirzad Chamine ne spune că Inteligenţa Pozitivă indică măsura în care deţii controlul asupra propriei minţi şi măsura în care aceasta acţionează spre binele tău. El a creat termenul de PQ – Coeficientul Inteligenţei Pozitive – care reprezintă “procentul din timp în care mintea ta acţionează mai degrabă ca un prieten decât ca un duşman; sau, cu alte cuvinte, procentul din timp în care mintea te slujeşte, în loc să te saboteze”. Pe site-ul www.positiveintelligence.com, creat de el, poţi să îţi testezi nivelul inteligenţei pozitive. Un scor de 70 (de exemplu) înseamnă că mintea ta te ajută în aproximativ 70% din timp şi te sabotează în aproximativ 30% din timp. Shirzad identifică 10 sabotori interni, care reprezintă tipare mintale automate ce acţionează împotriva ta. El arată că sabotorii sunt un fenomen universal şi că întrebarea nu este dacă îi ai, ci pe care îi ai şi cât sunt de puternici. El enumeră 10 sabotori: Judecătorul, Prefecţionistul, Binevoitorul, Hiper-ambiţiosul, Victima, Hiper-raţionalul, Hiper-vigilentul, Neliniştitul, Dominatorul, Evitantul.

Dintre aceştia, cel mai distructiv este Judecătorul. El caută defecte la propria persoană (aşa cum face Tania), la ceilalţi şi la circumstanţe. Atunci când este foarte activ generează dezamăgire, mânie, regrete, sentimente de vină, ruşine şi anxietate. Shirzad spune că stressul nu este provocat de cele întâmplate, ci de reacţia Judecătorului la ele. Sau, cu cuvinte şi mai clare: tot stressul pe care îl resimţi este auto-generat. Din această perspectivă cursurile de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, atât de răspândite acum, datorită muncii titanice a lui Daniel Goleman, ar trebui precedate de dezvoltarea inteligenţei pozitive. Este fundamentală identificarea şi subminarea sabotorilor, începând cu Judecătorul. Pentru a exemplifica, Shirzad ne invită să ne închipuim că ne aflăm pe o plajă, la un concurs de castele de nisip. La fiecare jumătate de oră vine un val (un Sabotor) şi distruge o bună parte din ceea ce am construit. Dacă vrem să câştigăm concursul, am putea să investim timp ca să învăţăm cum să construim cele mai frumoase castele de nisip în 20 de minute, înainte să vină valul. Sau am putea să învăţăm să construim un perete de nisip (o strategie de termen lung, prin care “domesticim” Sabotorii) pentru a împiedica valurile să ne saboteze la fiecare jumătate de oră.

Mulţi dintre noi ducem lupte grele cu sabotorii noştri şi adesea speranţele şi visurile noastre rămân pe câmpul de luptă. Rănite, sfâşiate, uneori chiar ucise. Dar nu trebuie să fie aşa. Putem să învăţăm să ne împrietenim cu mintea noastră. Din fericire, studiile recente din domeniul psihologiei pozitive (acea ramură a psihologiei care studiază ceea ce trebuie să facem pentru a avea o viaţă fericită şi împlinită) ne aduc remedii, bazate pe cercetări riguroase, pe care acum 10-20 de ani nici nu le puteam imagina. Iată trei sugestii:

  1. Trei lucruri bune. Notează în fiecare zi trei lucruri bune care s-au întâmplat pe parcursul zilei, sau trei lucruri pentru care eşti recunoscător. Pare un exerciţiu banal, dar o serie de studii a folosit acest exerciţiu ca intervenţie în tratamentul depresiei majore. În doar câteva săptămâni, grupul celor care au folosit acest exerciţiu a cunoscut o ameliorare atât de mare a simptomelor depresive, încât au putut fi încadraţi într-un grad inferior al depresiei. Imaginează-ţi mintea ca pe o pajişte. Dacă treci de multe ori pe acea pajişte, la un moment dat se formează o cărare. Gândurile tale, prin concentrarea pe pozitiv sau pe negativ, pot crea un drum al crucii cu vaiete şi jale sau o potecă liniştită, cu pace şi alinare.
  • Etichetele. Etichetează gândurile şi sentimentele Judecătorului, de fiecare dată când îl observi. Adică de fiecare dată când te judeci pe tine însăţi / însuţi sau pe cei din jur. ‘Nu sunt suficient de deşteaptă’, ‘nu merit’, ‘nu sunt o mamă bună’. Sau ‘băiatul ăsta e un incompetent’, ‘mama iar se lamentează inutil’, ‘m-ai pus într-o lumină proastă în mod intenţionat’. Observă simpul fapt că mintea ta a creat aceste gânduri. E important să cunoşti conţinutul propriei tale minţi, dacă vrei să o schimbi. Atunci când recunoşti gândurile nocive, poţi să îţi spui: ‘Sabotorul îmi spune că nu am nicio şansă.’, versus ‘N-am nicio şansă!’. Poţi să observi imediat diferenţa de nuanţă între cele două afirmaţii şi asta e destul ca să pună o distanţă mică – dar importantă – între tine şi gâdurile negative.
  • Darurile. Chiar dacă ai decis să te împrieteneşti cu mintea ta, lucruri negative o să se întâmple, fără îndoială. Atunci când o situaţie negativă apare în calea ta, gândeşte-te la felul în care ai putea să o transformi într-un dar sau într-o oportunitate. Orice situaţie îţi poate oferi un dar de învăţare sau de creativitate, dacă nu altceva. Ai pierdut un client important? Ce ai învăţat din această pierdere, astfel încât să fii pregătit să atragi un client şi mai important în viitor? Te-ai certat cu un prieten? Cum îţi propui să îmbunătăţeşti relaţia dintre voi, pentru ca astfel de certuri să nu mai fie posbile în viitor?

În loc de concluzie, o să vă las cu un scurt poem al lui Wu Men şi cu o întrebarea:

“Zece mii de flori primăvara, luna în timpul toamnei.

O briză răcoroasă în timpul verii, zăpada în timpul iernii.

Dacă mintea ta nu este înnorată cu lucruri inutile,

Acesta este cel mai frumos anotimp al vieţii tale”.

Iar întrebarea este: Cum ar arăta acest “cel mai frumos anotimp al vieţii tale”, dacă mintea ta ar fi prietenul tău cel mai bun? Care este visul tău?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *