fbpx

Faci rai din ce ai şi visuri din rănile sacre

Unii oameni sunt norocoşi. Ştiu de mici ce îşi doresc de la viaţă şi au visuri clare care îi poartă spre succes. Alţii, în schimb, au mai multe răni emoţionale decât visuri şi nu au curaj să formuleze un vis propriu. Sau dacă au totuşi un vis pitit bine în sufletul lor, atunci nu au multă încredere că pot să îl şi realizeze. Le e groază să îl împărtăşească cu cei din jur, iar dacă cu greu şi-au făcut curaj să povestească, inconştient au “avut grijă” să aleagă pe cineva care i-a descurajat.

Poate o să te surprindă, dar rănile noastre emoţionale, mai ales cele sacre, au puterea de a conţine în ele cele mai puternice şi pline de sens proiecte de viaţă.

Răni emoţionale şi răni emoţionale sacre? Ce sunt acelea? O să îţi spun imediat, dar mai întâi dă-mi voie să îţi spun că în continuare îmi propun să împărtăşesc o tehnică prin care îţi poţi transforma rănile psihologice în visuri îndrăzneţe, acel gen de visuri care pot să schimbe nu doar viaţa ta, dar şi lumea din jurul tău. Dacă te interesează, te rog citeşte în continuare. Dacă nu, ne despărţim aici şi mai vedem noi când ne întâlnim.

Aşadar, în primul rând, ce este o rană emoţională?

O rană emoţională este rezultatul unei experienţe (sau al unui set de experienţe) negative, care ţi-a produs durere psihică profundă, însoţită de furie, frică, vinovăţie, ruşine, etc. Această durere poate să dureze săptămâni, luni sau chiar ani de zile. O dată ce ai trăit acea experienţă, ea rămâne pentru totdeauna întipărită în memoria ta, chiar dacă ţi-ai petrecut toată viaţa încercând să o ascunzi sau să o negi. Rănile emoţionale sunt foarte răspândite: cu toţii le avem sau le vom avea la un moment dat. Pe unele dintre ele le depăşim fără prea multe probleme, în timp ce altele se redeschid în cele mai neaşteptate momente: la naşterea unui copil, la moartea unui părinte, la nunta unui frate, într-un concediu în care te uimeşte frumuseţea naturii, etc.

Pentru a se vindeca, o rană emoţională are nevoie să fie recunoscută. Adică are nevoie ca tu să accepţi că porţi cu tine şi în tine acea experienţă. La fel ca o rană fizică, rana emoţională are nevoie să fie curăţată. A curăţa o rană emoţională presupune ca tu să revizitezi acea experienţă şi să îţi dai voie să simţi durerea emoţională originală. Să plângi dacă ai nevoie, să fii furios dacă ai nevoie, să simţi tot ce vrea să fie simţit fără să cenzurezi niciuna dintre emoţiile care vrea să se exprime. Uneori, poate să fie important să mărturiseşti faţă de tine însăţi / însuţi dacă a existat vreun mod în care ai fost şi tu responsabil/ă pentru ceea ce s-a întâmplat. Atunci când te tai la un deget, poate că ai fost neglijent cu folosirea cuţitului. În mod asemănător, în cazul unei răni emoţionale poate că ai ales să ignori semnalele de pericol.

Ce este o rană sacră?

O rană sacră e acea rană emoţională care deschide noi opţiuni pentru viaţa ta, iar aceste opţiuni  îţi înalţă sufletul spre scopul pentru care tu ai venit în lume. Jean Houston spune că o rană devine sacră atunci când suntem dispuşi să renunţăm la povestea care ne-a definit până la un moment dat, pentru a ne transforma pe noi înşine în canalul prin intermediul căruia noua noastră poveste poate să se construiască. Noi putem fi victime ale poveştii pe care ne-o spunem despre felul în care am fost răniţi, sau putem să ne despărţim de acea poveste şi să o integrăm într-un eu care refuză statutul de victimă. Un alt terapeut, Robert Brumet, spune că o rană sacră este acea rană care ne conduce spre un loc sacru din interiorul nostru, sufletul nostru, esenţa noastră divină. El mai spune că aripile frânte şi rupturile interioare sunt locurile prin care pătrunde lumina în interiorul nostru.

Exerciţiu pentru transformarea rănii sacre

Acest exerciţiu a fost creat de Jean Houston, în cartea sa “The Search for the Beloved: Journeys in Mythology and Sacred Psychology” şi te va ajuta să te conectezi cu visul de dincolo de rănile tale sacre.

Ia-ţi timp şi creează un cadru liniştit în care poţi să treci în revistă câteva dintre cele mai importante răni emoţionale pe care le-ai trăit. Poate ai fost sau te-ai simţit abandonat/ă de părinţi, poate încrederea ţi-a fost trădată într-un moment delicat, poate la şcoală ai fost victima bullyingului, poate ai pierdut un copil. Acum răspunde la următoarele întrebări:

  1. Ce s-a întâmplat? Cum ai fost rănit/ă emoţional?
  2. Ce ai simţit atunci când ai fost rănit/ă emoţional?
  3. Care a fost impactul, pozitiv sau negativ, al acestei răni emoţionale? Cum ţi-a influenţat viaţa, în bine sau în rău?
  4. În lumina acestui impact, ce vrei să faci în continuare, din acest punct al vieţii, care să dea sens întregii experienţe?
  5. Ce semnificaţie au toate aceste lucruri? Ce tipar sau lucru surprinzător pare că iese la lumină?

După ce ai răspuns la întrebările de mai sus, pasul următor este să rescrii povestea ta sub forma unui mit. Fiecare personaj şi fiecare situaţie din interiorul mitului este un arhetip. Un militar este Războinicul. O persoană în vârstă este Înţeleptul. Alte arhetipuri conform psihologiei jungiene sunt: Nevinovatul (vede binele în toate şi doreşte să le facă pe plac altora), Exploratorul (cel care doreşte să descopere lucruri noi), Conducătorul (cel care crede că ceilalţi trebuie să îl urmeze), Creatorul (cel care vrea să schimbe lumea), Îngrijitorul (cel care se simte mai puternic decât alţii şi încearcă să îi protejeze), Magicianul (cel care e mereu în transformare), Eroul (cel care luptă pentru putere sau onoare), Rebelul (cel care merge împotriva curentului), Iubitorul (cel a cărui fericire supremă e senzaţia de a se simţi iubit), Bufonul (cel care îi face pe ceilalţi să se simtă bine), Orfanul (cel care doreşte ca alţii să îşi asume responsabilitatea pentru viată lui şi dacă ceilalţi nu fac asta se simte dezamăgit).

Începe cu “Era o dată ca niciodată…” şi creează o poveste care merge de la momentul în care ai fost rănit/ă până în momentul transformării. Nu te cenzura. Nu îţi spune: “N-are rost să scriu sau să ma gândesc la asta, pentru că nu e realist”. Acum tu generezi un mit, nu un certificat medico-legal. La final, nu uita că, la fel ca orice poveste, şi a ta trebuie să se încheie cu clasicul “…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe”.

Viktor Frankl spunea că

“Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu stă puterea noastră de a alege cum răspundem. În răspunsul nostru stă abilitatea de a crește și libertatea noastră”.

Mitul pe care l-ai creeat este acel spaţiu dintre tine şi rana ta emoţională. Acum poţi să alegi cum răspunzi, ce faci mai departe şi cum creşti visurile tale în aşa fel încât să dai lumii cei mai valoroşi talanţi pe care Bunuţul i-a pus în inima ta.

PS Dacă faci acest exerciţiu şi vrei să împărtăşeşti cu mine cum a funcţionat pentru tine, scrie-mi la [email protected].  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *