Efectul Dunning-Kruger si miscarea anti-vaccinista & Co.

Într-o dimineaţă a anului 1955 un bărbat de 44 ani din Pittsburg a decis să jefuiască o bancă. Era convins că nimeni niciodată nu îl va putea prinde, pentru că tocmai descoperise secretul invizibilităţii, aflat într-o proprietate chimică uluitoare a sucului de lămâie. Astfel, o scrisoare scrisă cu suc de lămâie devine vizibilă doar dacă hârtia este ţinută aproape de o sursă de căldură. Arthur Wheeler era convins că dacă îşi pune suc de lămâie pe faţă şi stă departe de orice sursă de căldură va rămâne invizibil. Când s-a văzut ridicat de Poliţie a exclamat uluit: ‘Dar aveam suc de lămâie pe faţă!’.

Doi psihologi, Dunning şi Kruger, au auzit povestea uluitoare a lui Arthur şi au decis să studieze convingerea absolută a lui Wheeler, având în vedere că Wheeler era un cetăţean absolut normal, ce putea fi considerat în deplinătatea facultăţilor sale mintale. Întrebarea era: ‘De ce era Wheeler aşa de sigur că o să fie invizibil?’.

Rezultatele cercetărilor lor au dus la descoperirea efectului Dunning – Kruger, care spune că un individ, cu cât este mai incompetent, cu atât e mai probabil să se auto-evalueze ca fiind mai competent. Cu alte cuvinte, persoanele lipsite de abilităţi şi cunoştinţe într-un anumit domeniu, suferă de iluzia superiorităţii, auto-evaluându-şi abilităţile şi cunoştinţele ca fiind mult mai dezvoltate decât este cazul în realitate. Un studiu care şi-a propus să analizeze abilităţile gramaticale ale unui grup de studenţi a arătat că cei care se aflau între ultimii clasificaţi considerau că se află un pic mai sus de jumătatea clasamentului, între primii 40%.

În viaţa de zi cu zi, vedem efectul Dunning – Kruger când cineva afon e convins că are o voce de aur, când cineva total incapabil să zică un banc merge la iUmor, sau când cineva care nu a studiat deloc istoria explică misterele celui de-al doilea război mondial.

Într-un studiu care a cuprins 2359 de părinţi afiliaţi la o organizaţie anti-vaccin, subiecţii au fost rugaţi să răspundă la o serie de întrebări despre atitudinile şi cunoştinţele lor cu privire la vaccinuri. După care li s-a cerut să citească o definiţie a efectului Dunning – Kruger şi să spună dacă ei cred că li se aplică şi lor sau nu. Şeful proiectului de cercetare a arătat că ‘rezultatele nu au uimit pe absolut nimeni’: doar 1% dintre anti-vaccinişti au spus că acest efect li s-ar putea aplica şi lor, în timp ce 98% dintre subiecţi au spus că informaţiile lor cu privire la vaccinuri sunt extrem de vaste, ‘superioare’, de fapt, cu o expresie în engleză ‘înalt superioare’ (highly superior) şi au considerat că efectul Dunning – Kruger li se aplică mai degrabă celor care susţin vaccinarea. Toate acestea, în ciuda faptului că niciuna dintre cele 2359 de persoane nu a avut rezultate peste 58% şi nimeni nu a fost capabil să explice diferenţa dintre limfocitele T şi B.

Prestigioasa revistă The Lancet a făcut o greşeală enormă când a publicat un studiu fals care demonstra o posibilă legătură între vaccinuri şi autism. Acest studiu a devenit apoi unul dintre cele mai citate studii ale grupurilor ‘anti-vaccin’, deşi revista l-a retras cu scuze publice, iar autorul studiului şi-a pierdut ulterior dreptul la a practica medicina, recunoscând că a inventat tot. Un detaliu pe care cei care citează acest studiu omit să îl menţioneze. În mod similar, anti-vacciniştii vorbesc despre faptul că bolile copilăriei sunt în fond mai puţin periculoase decât vaccinul însuşi, deşi tuberculoza şi hepatita nu sunt boli ale copilăriei şi pot să curme o viaţă chiar acolo, în copilărie. Anti-vaccinişti spun că în fond bolile despre care noi credem că au fost eradicate cu ajutorul vaccinurilor, au fost de fapt eliminate datorită îmbunătăţirii stării de igienă a populaţiei, ca şi cum ar fi suficient să facem un duş zilnic pentru a ne păzi de poliomielită. Când copiii încep să moară pentru că proporţia celor vaccinaţi în populaţia generală a scăzut sub cota de siguranţă, anti-vaccinişti arată că de fapt altele au fost cauzele acestor decese.

‘Cel mai adesea ignoranţa generează aplomb, mai degrabă decât cunoaştere’, spunea Darwin, adaugând că sunt puţinştiutorii şi nu multştiutorii cei care spun că o problemă sau alta nu poate să fie rezolvată pe cale ştiinţifică. Puţinştiutorii nu pot să fie convinşi cu dovezi ştiinţifice, oricât ar fi de clare acestea, pentru că nivelul lor de ignoranţă, oricât ar fi de bine intenţionată ar fi aceasta (toţi părinţii îşi iubesc copiii şi sunt convinşi că se opun vaccinării pentru binele lor) nu le permite să ştie ce nu ştiu.

Purtând lupte pe baze ştiinţifice, comunitatea celor care ştiu mult pentru că au studiat mult, pierd energii şi timp preţios: Universitatea Google la care se formează cei care suferă de efectul Dunning – Kuger produce noi şi noi generaţii de specialişti imbatabili şi bine organizaţi. Mai mult, prin angajarea unui dialog ştiinţific, bazat pe argumente, cu persoane care nu au competenţe reale pentru a analiza aceste argumente, nu facem decât să discredităm aceste argumente. În procesul încercării de a demonta miturile vehiculate de cei ce ştiu prea puţin, mitul însuşi trebuie menţionat şi vehiculat, ceea ce nu face decât să contribuie la propagarea lui. Pe măsura ce o minciună e tot mai adesea repetată, chiar şi pentru a fi dezminţită, tot mai mulţi oameni încep să o creadă, iar cei care nu o cred încep să nu se mai îngrozească la auzirea ei, ceea ce duce la normalizarea minciunii şi pătrunderea acesteia cu mai multă uşurinţă în spaţiul public şi chiar în politicile publice.

Trump nu a câştigat alegerile în ciuda faptului că e ignorant în materiile de bază ale meseriei de Preşedinte, ci tocmai pentru că este ignorant într-un fel în care i-a sedus pe alegători. Incompetenţa lui arogantă şi orgolioasă i-a adus (printre altele) şi ‘titlul’ de Preşedintele Duning – Kruger. Un articol recent spunea că asta ar putea transforma America din una din cele mai mari democraţii, în una dintre cele mai puternice idiocraţii de pe planetă.

Că e vorba de mişcarea anti-vaccinistă, despre cei care susţin că Pământul este plat, sau despre cei care cred în teorii conspiraţioniste de orice fel, bătălia pentru adevăr va fi crudă, uneori pe viaţă şi pe moarte în sensul literal al expresiei (ex. decesul unor persoane din cauza unor boli care ar putea fi uşor prevenite prin vaccinare) şi, in mod paradoxal, va fi pierdută dacă vom folosi doar argumente raţionale. Unii spun că a venit vremea să aruncăm în luptă argumente emoţionale, alţii îi somează pe domnii Google şi Facebook să lupte mai eficient cu fenomenul ştirilor false, alţii spun că pur şi simplu cei ce ştiu prea puţin din domenii unde există dovezi ştiinţifice clare trebuie să fie ignoraţi sau obligaţi să suporte consecinţele comportamentelor şi credinţelor lor, atunci când acestea apar. Eu încă nu am decis în sinea mea în ce măsură statul are o datorie să îşi apere cetăţenii de această nouă problemă socială reprezentată de efectul Dunning – Kruger care, iată, se iţeşte şi pe la case mult mai mari. Dar sper că aşa cum s-a descoperit acest efect, aşa se va descoperi şi antidotul său.