Despre alocatii, pe de alta parte
Madalina are 19 ani. Deci e nascuta la cativa ani dupa Revolutie. E de la tara, dintr-o familie saraca. E cea mai mare dintre cativa frati. Pentru ca era frumusica, blonduta cu ochi albastri, tatal ei o ducea la cersit la Bucuresti. O urmarea de la distanta si daca nu cerea cu suficient patos isi lua palmele promise la plecarea de acasa. Uneori tatal ei lua banii si mergea in vreun bar. La intoarcerea lui, Madalina trebuia sa aiba alti bani. Cand au crescut toti fratii si nu mai prea produceau din cersit, tatal i-a parasit si si-a gasit alta femeie, care i-a facut alti copii mici care puteau fi dusi la produs. De cativa ani Madalina nu mai stie nimic de tatal ei. Nu isi bate capul cu el pentru ca trebuie sa isi bata capul cu tatal propriilor copii.
La 15 ani a ‘fugit’ de acasa cu un baiat cu 7 ani mai mare decat ea, crezand ca o sa ii fie mai bine. Nu stia ca daca are relatii intime cu un baiat poate sa ramana insarcinata. Facuse 6 clase, dar la ei la scoala nimeni nu le-a vorbit despre lucrurile astea. La putina vreme a ramas insarcinata cu primul copil. Nu a fost deloc fericita, dar nu stia ce sa faca. L-a nascut, iar dupa o vreme a ramas insarcinata inca o data. De data asta era mai informata, stia ca ar fi putut sa ‘dea copilul afara’, insa nu a avut bani ca sa faca asta. Asa s-a ales cu doi copii unul mai frumos ca altul, amandoi brunetei, cu sprancene groase si cu ochi mari albastrii.
Am intalnit-o pe Madalina, la metrou. Cersea cu unul din copii in brate. Despre povestea asta am scris aici pe blog in alte episoade. De patru saptamani Madalina nu are liniste. Prin iarna, tatal copiilor ei a plecat la munca, la un ‘patron’. O suna rar, iar de venit acasa venea si mai rar. Cand a dat primavara a dat si o urma de speranta. Patronul i-a propus sa plece la munca in strainatate. I-a retinut salariul pe ultima luna si l-a dus peste hotare, de unde a sunat o singura data, la cateva zile dupa ce a ajuns. Acum se fac in curand patru saptamani de cand Madalina nu mai are nici o veste de la el. Copilul mai mare pupa poza lui tati si se uita mereu la usa. E gandita rau si nu stie ce sa faca. Sa mearga la Politie sa anunte disparitia unui om? Sa mai astepte ca poate o da el un semn? Fratele unei cumnate plecase si el la munca in strainatate, de fapt la munca fortata, pentru ca l-au batut si i-au aruncat cu acizi pe maini ca sa stea potolit cand a inceput sa ceara plata salariului promis.
Pentru Madalina si copiii ei banii din alocatii sunt aer. Ii pun sub aripile cu care planeaza asupra unor nevoi mari (hrana cea de toate zilele in primul rand) si a unor vise mici (o bomboana sau, foarte foarte rar, o inghetata pentru copii). Cand se termina, riscul de a cadea in hăul foamei e mare si atunci ia un copil in brate, se suie pe tren si pleaca la Bucuresti. La cersit. Ar munci. I-ar fi de o mie de ori mai bine sa munceasca decat sa cerseasca. Nu ar mai trebui sa infrunte priviri ostile, sa se faca mica atunci cand o injura cineva, sa isi aminteasca de bataile pe care le-a luat de copila, sa plece ochii in pamant cand vreun politist ii face al n-spelea dosar, sa ii sara inima din piept cand cineva o ameninta ca suna la protectia copilului sa ii ia copiii.
Dar cum sa faca? Cu cine sa lase copiii? Si unde sa se angajeze? La ei in sat sau in localitatile invecinate nu sunt locuri de munca. Sau daca sunt, trebuie sa ai cel putin o diploma de opt clase, iar ea a reusit sa faca numai sase. Si alea cu chiu cu vai, printre sesiuni de cerseala. Stie sa citeasca binisor, dar la scris face multe greseli de gramatica si de toate felurile.
Pentru Madalina afacerea cu dublarea alocatiilor este una slaba, dar tot mai bine decat nimic. Pe spatele ei, niste oameni, de la inaltimea celor catorva mii sau zeci de mii de lei pe care ii castiga in fiecare luna, o sa ii spuna ca au ajutat-o, ca ar trebui sa le fie recunoscatoare, ca trebuie sa aiba grija sa nu bea banii copiilor, sa nu ii dea pe pacanele sau alte jocuri de noroc, sa hraneasca, sa educe si sa creasca cu devotament viitoarea generatie de romani, aceea care va plati pensiile celor care azi au votat sau s-au indignat despre cum ea ar putea sa bea si sa iroseasca banii de pe alocatii. Ea nu poate sa faca alegeri gresite din bani publici, acesta fiind un privilegiu al statului, care iroseste in fiecare an sute de milioane de euro pe autostrazi care nu se pot construi sau programe gen ‘Cornul si laptele’’ prin care multi copii primesc ceva de care ei nu au nevoie, dar de care e nevoie pentru ca politicienii sa poata sa spuna in campanie ca fac ceva pentru ‘toti’ copiii din Romania. In schimb, ea va putea sa intinda mai bine din aripi si sa mearga putin mai rar la Bucuresti la cersit.
Platim azi alocatii duble si tot nu ajung pentru ca nici unul din sistemele care ar trebui sa vina in ajutorul parintilor din mediile dezavantaje nu functioneaza. Scoala nu se sesizeaza cand copiii o abandoneaza, desi ar avea tot interesul sa faca asta. Daca se reduce numarul copiilor scolarizati (si se reduce oricum, datorita scaderii natalitatii), clasele se vor desfiinta, deci profesorii isi vor pierde slujbele. Astfel, scoala a devenit un pervers mecanism de excluziune sociala (dat fiind ca acum si pentru cele mai modeste slujbe e nevoie de diploma de absolvire a cel putin 8 clase), care perpetueaza saracia. Protectia copilului nu se sesizeaza cand copilele ‘fug’ de acasa si apoi raman insarcinate, desi conform legii rapirea, privarea de libertate si intretinerea de raporturi sexuale cu o minora se pedepsesc cu inchisoarea. Educatia sexuala sau in general, educatia pentru sanatate, daca nu e facuta de ONG-uri ramane in plata Domnului, astfel ca fetele nu stiu cum pot sa se protejeze de sarcini nedorite. Intr-o tara in care aproape jumatate din populatie traieste in mediul rural agricultura zisa de ‘subzistenta’ este blamata si aproape combatuta, in loc sa fie sprijinita pentru ca este singurul lucru care da mancare unor oameni care altfel nu stiu sau nu pot sa isi castige traiul. Daca avem probleme grave, la Politia ori nu se baga, ori nu e de mare folos.
Dar aici nu s-a ajuns intamplator si nici din greseala. Aceasta stare de fapt e rezultatul unor politici publice. Pe vremea cealalta, cea socialista, eram un copil firav si bunica mea ar fi vrut sa ma tina acasa, sa nu ma ‘dea’ la gradinita. Dar autoritatile i-au explicat legea si nu au lasat-o sa faca de capul ei. Colegul meu de clasa din clasa I, un baiat cu capul mare si care mirosea urat, nu a fost determinat sa renune la scoala, cum foarte ades se intampla acum copiilor ‘cu probleme’. Vecinii nostri de vis-à-vis, romi, aveau patru copii si cate un serviciu: el lucrator pe masina de gunoaie, ea muncitoare la fabrica de textile. Le era greu, dar nu mult mai greu decat parintilor mei, care aveau de ingrijit numai doi copii. Dupa 1989 si-au pierdut amandoi slujbele si au trebuit sa se mute intr-un fel de ghettou. Petre Roman a spus la televizor ca industria romaneasca e fier vechi. ‘Profetia’ lui s-a implinit cu repeziciune, iar oamenii au inceput sa isi piarda slujbele si sa nu mai stie de capul lor. Nu erau prea multi caini cu colaci in coada nici pe vremea aia, viata era grea din alte motive, dar unele lucruri functionau.
Adevarul pe care ne e teama sa il spunem este ca, la fel cum dublarea alocatiilor e o afacere slaba pentru Madalina, democratia a fost o afacere slaba pentru o buna parte din populatia tarii.
Cum facem sa nu fie asa in etern? In ce ma priveste, alaturi de cateva persoane care ajuta, eu am un mic vis, un fel de proiect, prin care vreau sa o ajut pe Madalina (si poate in viitor si alte mamici ca ea), in mod sustenabil. Cei care vor sa se alature sunt bine-veniti. E nevoie de multe minti si multe idei ca sa creezi portanță acolo unde sub aripi e putin aer.
One Comment
Am citit aseara povestea Madalinei. M-a emotionat profund. Dincolo de faptul ca sunt si eu o tanara mamica, purtam acelasi nume. Madalina Solomon. Pe loc am simtit ca trebuie sa o ajut. De astazi intr-o saptamana voi implini 30 de ani. In-afara de sanatate pentru mine si baietelul meu nu am nevoie de nimic. Asa ca vreau sa ma folosesc de prilej pentru a-mi ruga prietenii sa strangem bani, hainute si jucarii pentru Madalina si familia ei. Te rog frumos spune-mi cum putem face pentru ca ajutorul nostru sa ajunga la ea. Multumesc, ina