Corupţia ucide. Da’ cum s-o izgonim?
Până la urmă, iaca bre că ieşirăm în stradă, înfricoşaţi de forţa răului pe care fiecare dintre noi îl cunoaştem intim, şi nu numai prin părţile esenţiale.
Ai de cerut o autorizaţie de orice fel? Vezi dacă nu cumva rezolvi mai repede cu o şpagă. Ai de alergat după autorizaţie? Ia taxiul şi lasă o şpăguţă până la suma rotundă, că n-o să mori. Ai de murit? Pregăteşte şpaga din timp, dacă nu vrei să fii povară financiara pentru urmaşi. Ai de făcut nişte urmaşi? Printre pauzele de travaliu şi urlete, bagă o şpagă în buzunarul asistentelor, că urmaşul e mai important. Ai o treabă importantă? Vezi care e diferenţa dintre costul declarat şi cel informal, diferenţă numită pe şleau ‘şpagă. Ai de dat o şpagă? Vezi de te informează bine cum e piaţa şpăgii din domeniu că poate te trezeşti că nu îţi eliberează aştia autorizaţia aia de ziceam, sau te înjură taximetristul, sau rămâi neînmormântat, sau nici nu te mai naşti. Ba mai şi mori dacă se întâmplă să vrei să te duci la o petrecere, ca să mai uiţi de şpaga noastră cea de toate zilele.
Acu’ dacă te-ai văzut scăpat cu viaţă ca prin urechile acului, îţi şade bine la protest, că poate se schimbă ceva. Până una-alta, iaca că pică guvernul. ‘Schimbarea proştilor, bucuria domnilor’, cum s-ar zice, dar ce facem după aia? Că mai avem şi zicala aia de zice că ‘cine râde la urmă, râde mai bine’ şi după cum ştim proştii au tendinţa să rămână de multe ori mai la urmă: nu îi duce capul, sunt mai lenţi ei din fire, vai şi-amar.
Dom’ne, treaba e că trebe plan pe termen lung, ca să nu ne mai râdă proştii, cum a mai fost şi de altădată. Că mai fură şi alţii de îi dădurăm jos şi după aia îi văzurăm prin foncţii publice, tăind nu frunze, ci ciolane la dulăii politicii.
Acu’ de exemplu, unii zic ca poate ar fi bine de făcut un partid nou. Să adunăm minţile luminate ale ţării, mai ales pe cele tinere şi neprihănite, care nu au făcut politică până acum, deci nu sunt corupţi. Înfiinţarea unui partid politic e treabă facilă, trebuie trei oameni şi nişte semnături pe-acolo, jur că a fost mai greu să înfiinţez eu ChildPact. Deci, cum îi spuneam unui prieten care m-a luminat într-ale înfiinţării partidelor politice: lac este, hai cu broaştele!
Io una nu mă am bine cu astea cu apa, aşa că ce mă frământă pe mine acu’ e cum să transformăm noi capitalul ăsta uriaş de simpatie pentru cauza anti-corupţiei, în ceva care să aibă sustenabilitate pe termen lung. Ceva care cumva să cureţe mocirla politicii şi să o transforme în cel mai curat heleşteu, aşa încât să nu ne mai gândim musai la lacuri artificiale. Să ne putem gândi, ăi de avem chef de participare publică, nu că o să ne abonăm la troaca de porci dacă ne alăturăm unui partid, ci că o să ne dedăm la cele mai pasionante şi interesante dezbateri şi acţiuni care există pe lume. Că făcând parte dintr-un partid, noi avem o şansă reală să construim o societate mai bună, aici, la noi în sat, comună, oraş, sector al capitalei, unde se întâmplă să locuim.
Cam cum ar fi oare ca oamenii să înceapă să înţeleagă, de exemplu, că organizaţiile astea care se ocupă de îngrijirea democraţiei şi spiritului civic din ţara noastră au nevoie de sprijin? Şi că sunt multe feluri în care putem să le sprijinim. Ca cum de exemplu:
- Să ne băgăm în consiliile lor de administraţie, adică în bord-uri, cum zic ei în jargonul lor oengist. Organizaţiile astea au nevoie de oameni faini la conducere. Oameni care au realizat ceva în viaţă, care se pricep la chestii concrete, care au idei. Ideile noastre, ale ăstora care am ieşit în stradă cu zecile de mii. De calitatea oamenilor din bord-uri depind până la urmă calitatea deciziilor strategice pe care le iau şi a forţei pe care o au în societate, la vremuri de anaghie şi în general, că oricând e bine într-o democraţie ca autorităţile să ştie că nu sunt de capul lor.
- Să donăm pentru ele. E foarte lăudabil şi emoţionant că ne-am mobilizat şi am donat pentru victimele tragediei din Colectiv. Însă ideal ar fi să facem şi pasul următor. Ca să lupte cu adevărat împotriva corupţiei, organizaţiile astea şi grupurile de iniţiativă informale au nevoie de o grămadă de resurse pentru anchete, pentru realizarea de rapoarte prin care arată cum se dezvoltă şi până unde merge corupţia, pentru campanii de informare publică, pentru tot felul de lucruri pe care oponenţii lor le au pentru că ne fură. Nu ar fi mai bine să le dăm lor ceva bani cu mână noastră, ca să nu ne trezim cu hoţii direct în buzunar?
- Să redirectionam impozitul pe profit. Mulţi dintre cei ieşiţi în stradă conduc firme, sau sunt contabili la firme. Sau au mama şi tata care lucrează la o firmă care, dacă ar vrea, ar putea să direcţioneze 20% din impozitul pe profit pentru un ONG. Enorm de puţine firme din România folosesc această facilitate fiscală şi… nu-i păcat? S-a calculat că dacă numai 100 dintre cele mai mari firme din România ar direcţiona impozitul pe profit, ONG-urile ar benficia de circa 500 de milioane de euro pentru activităţile lor. Acu’ poate nu e ideal ca aşa de mulţi bani să lipsească de la bugetul de stat, dar poate cu aşa sabie a lu’ Damocles ăla deasupra capului s-ar mai gândi şi statul cât de tare îşi poate permite să enerveze cetăţeanul (sau ar schimba legea asta care permite redirecţionarea… la asta nu m-am gândit).
- Să direcţionăm cei 2% din impozitul pe salariu. Câţi salariaţi sunt în România? Câteva milioane? Ei, asta ar însemna iarăşi o sumuşoară cu care multe s-ar putea face.
- Să facem voluntariat. N-ai bani, am înţeles. Eşti student, sau pensionar, sau între joburi. Fiecare cu problemele lui. N-ai nici firmă. Dar tot poţi să faci ceva. Du-te de fă voluntariat. Ajută-i să creeze reţele de monitorizare locală, să organizeze evenimente, să culeagă informaţie, să distribuie informaţie, să strângă fonduri, să implementeze proiecte finanţate de alţii, să facă ce or mai face ca să ne fie tuturor un pic mai bine şi să nu mai trebuiască să ne revedem în piaţă să strigăm ca bezmeticii: ‘DNA! Să vină să vă ia!’ peste 5, 10, 15, 20 de ani.
A, nu ştii care sunt acele organizaţii? Păi sunt multe. Pe www.stiriong.ro, în partea stângă găseşti un catalog al societăţii civile. Poţi căuta organizaţiile după judeţ şi domeniu de activitate. Cele pe care eu le admir pentru munca pe care o fac sunt şi ele multe: CeRe – Centrul de resurse pentru participare publica, ARC – Asociatia pentru Relatii Comunitare, CRJ – Centrul pentru resurse juridice, Policy Center for Roma and Minorities, World Vision, Fundaţiile comunitare, CRPE, Institutul Qvorum, FDSC, CJI, APADOR-CH, Pro Vobis şi reţeaua de centre de voluntariat din ţară. Iar daca nu stii cum sa faci sa ai cel mai mare impact posibil, iaca pozna, exista consilieri pentru donatori (printre care si eu) care te pot ajuta sa iei astfel de decizii.
One Comment
Te citesc cu multa placere! Continua, traim int-o tara in care e capitala educatia de toate felurile. Si n-o avem, dupa cum nu avem preventii, planuri pe termene lungi, respect pentru om si ceea ce realizeaza el, civism si o galeata mare de multe altele.
Te sarut,
Pusa Tudorache