Tu cui îţi donezi ziua de naştere?
Mereu mi-a fost greu cu cadourile pentru zilele de naştere. O obligaţie socială, despre care am aflat recent că alte popoare se sinchisesc prea puţin. Nu mi-a plăcut nici să primesc, nici să ofer cadouri. Eram mereu stânjenită atât când se apropia ziua mea de naştere, cât şi când se apropia ziua de naştere a prietenilor. Având mulţi prieteni, eram stânjenită o bună bucată de timp din viaţa mea.
Când era rândul meu să primesc, mai era cum mai era, pentru că aveam mereu opţiunea de a recicla ceea ce nu mă avantaja sau nu îmi plăcea. Îmi amintesc când am primit de la o verişoară, adolescentă fiind, o carte de rugăciuni. Ea era studentă la teologie şi cu adevărat pasionată de cele sfinte. Eu eram în etapa în care îmi puneam un milion de întrebări nu numai despre Dumnezeu, dar şi despre cum să trec strada… ştiţi, etapa aia în viaţă… Despre parfumuri urât mirositoare, cărţi ameţitor de plictisitoare şi eşarfe cu ‘motive’ ambigue nici nu mai zic.
Dacă era greu cu primitul, cu datul cadourilor era şi mai greu. Prin anii ’90 mă mai descurcam. Eram destul de săraci cu toţii şi era destul să aflii ce îşi doreşte omul în secret (secretul era pentru că nu avea bani şi nu prea îi dădea mâna să spună asta) şi apoi să faci rost de banii necesari ca să cumperi ce trebuia. Mai recent, a devenit tot mai greu. Şi nu mă plâng, pentru că această ‘greutate’ e semn de prosperitate în cele mai multe cazuri. Acum, cei apropiaţi ori îşi permit să îşi cumpere tot ce îşi doresc, ori îşi doresc experienţe (mai degrabă decât obiecte) pe care cu greu le poţi face cadou: sănătate (că-i mai bună decât toate), o căsnicie fericită, un copil, un serviciu mai bun.
Viaţa mea de receptor şi dătător de cadouri s-a schimbat semnificativ de când a apărut idea de a-ţi dărui ziua de naştere. Prima oară când mi s-a întâmplat asta am rămas descumpănită. O prietenă a venit la mine cu un cadou inedit. Un calendar (de doi lei), pe care mi-a spus că a dat 10 euro ca să ajute o asociaţie de nevăzători. M-am uitat la ea ca la o fiinţă căzută din cer şi după ce mi-a trecut mirarea, am simţit o imensă uşurare: în sfârşit ceva util de ziua mea. Acum, de ziua mea şi de Moş Crăciun ea îmi face astfel de cadouri, iar eu mă bucur de bucuria ei şi a celor care se bucură că am binevoit să mă nasc.
Acum, să îţi dăruieşti ziua de naştere e cel mai simplu lucru din lume. Există platforme online (ex. www.galantom.ro), care îţi oferă o experienţă foarte plăcută. E simplu: mergi pe site, îţi faci un profil, descrii cauza pe care vrei să o susţii, îţi informezi prietenii (facebook ajută tare) şi îi rogi să te ajute să strângi bani. Până acum aproape trei mii de oameni au strâns aproape 4 milioane de RON, pentru 137 de organizaţii, prin donaţii medii de 147 de RON.
Eu am depăşit donaţia medie în două ocazii. O dată când sărbătoritul era Ionuţ, partea artistică a familiei mele, care organizează un club de teatru cu copii dezavantajaţi din Ferentari. Evident că am dat şi de drag (e singurul meu frate), dar şi pentru că era de fapt o dublă sărbătorire. În aceeşi zi cu el era născută Nicoleta, una din tinerele actriţe. Apoi mi-a plăcut tare mult ‘strategia inovativă’. Nu s-au limitat la a descrie cauza, dar au compus şi un cântec care narează povestea acestui club de teatru şi a felului în care a prins avânt.
Mihaela a fost prima mea clientă în programul de consiliere filantropică. Eram proaspăt absolventă a unui program în care învăţasem cum să sfătuiesc persoane care vor să aibă impact prin intermediul acţiunilor filantropice (donaţii, voluntariat, etc.) şi deşi îmi plăcuse extrem de mult, eram absolut convinsă că nu o să am veci clienţi pentru aşa ceva în România. Şi aşa a fost, până când mi-a scris Mihaela şi am început să lucrăm împreună. Una din acţiunile pe care şi le-a propus a fost aceea de a dona ziua de naştere. Iniţial a fost un pic dezamăgită, pentru că se aştepta să strângă mai mulţi bani, dar apoi i-a trecut când şi-a dat seama că doi copii dintr-un centru de plasament au mers într-o tabără, prima din viaţa lor, pentru că s-a născut ea.
Diana e jurnalist şi pentru că s-a născut şi a decis să îşi doneze ziua a ajutat un (alt) Ionuţ, un puşti de 7 ani să… îşi construiască o casă. Ionuţ şi ai lui stăteau, 7 suflete, într-o casă de chirpici de 3 pe 3 (povestea lui aici). Targetul ei a fost de 10.000 RON si a strâns 10.009 din 42 de donaţii. Şi mai sunt mulţi oameni aşa: Melania care şi-a donat ziua de naştere pentru copii bolnavi de cancer, Ilinca a cărei zi va fi probabil dăruită unei organizaţii care ajută copiii din centrele de plasament.
Mai nou, sunt mereu întrebată ce organizaţii recomand pentru donarea zilei de naştere. Din fericire, de la ajutor pentru copii, la treburi cetăţeneşti, nu avem deloc lipsă de organizaţii bune. Pentru susţinerea copiilor de la sate care merg flămânzi la culcare şi nu au pacheţel la şcoală eu recomand programul Pâine şi Mâine al organizaţiei World Vision. Pentru sprijin acordat copiilor din centrele de plasament, recomand programul Ajungem Mari. Pentru susţinerea copiilor cu cancer există Asociaţia Pavel şi Asociaţia MagicCamp. Pentru treburi cetăţeneşti recomand Funky Citizens, CeRe şi reţeaua de fundaţii comunitare (cu puncte in aproape 20 de judeţe). Pentru promovarea filantropiei recomand Asociaţia pentru Relaţii Comunitare din Cluj. Şi mă opresc aici, pentru că nu îmi propuneam să fac o listă, ci doar să ilustrez că din fericire pentru orice cauză există organizaţia potrivită şi foarte profesionistă, care ar putea să facă un milion de lucruri bune cu ziua ta de naştere.
Tu cui îţi donezi ziua de naştere? Dacă vrei să faci o încercare şi ai nevoie de câteva sfaturi în plus, dă-mi de ştire.
One Comment
Heylo,
Eu imi doresc sa fac acest lucru anul acesta de ziua mea, asa ca niste tips&tricks sunt mai mult decat binevenite. Le astept cu drag.
Multumesc anticipat!