fbpx

Scoala ca mecanism de excluziune sociala si de ce votez cu cine votez

Andrea si Madalina au fiecare cate 18 ani. Madalina e o fata de la tara, de langa Leordeni, judetul Arges. Andrea e bucuresteanca din Ferentari.

Pe Madalina am cunoscut-o la metrou, la Basarab. Cersea cu un copil mic-mic in brate, care dormea dus. M-am speriat tare. Am crezut ca e unul din copiii aia drogati si folositi pentru cersit. Tocmai venisem de la Bruxelles, unde vazusem o gramada de astfel de copii, parca imi sareau in ochi la tot pasul, si imi era o greata si-o sila de ce face tara asta cu putinii copii pe care ii mai are. M-am dus la ea, hotarata sa descopar adevarul si sa chem protectia copilului. Adevarul era ca era copilul ei. Ca sa ma convinga l-a pus la san si copilul a inceput sa suga fericit, uitandu-se cu ochii lui albastrii, de nou-nascut, la mine, doamna suspicioasa. Care a aflat ca de fapt acasa mai este inca un copil, de doi ani.

Pe Andrea am cunoscut-o la Bucuresti. Intr-o zi de vara, i-am dat intalnire la metrou, la Universitate. Ma rugase un prieten sa o ajut cu cateva sfaturi. Am adus-o acasa la mine, i-am dat de mancare, am vorbit, am incurajat-o sa mai vina. Mama ei tocmai iesise din inchisoare si vroia sa plece afara, la furat. A si plecat si o vreme Andrea a ramas singura sa se descurce cum putea.

Atat Andrea, cat si Madalina sunt foarte frumoase. Madalina e blonda, cu ochi verzi, finuta si sfioasa. Andrea e bruneta, senzuala, bine legata, cu gene lungi si ochi negrii. Sa le mananci, nu alta. Pe una intr-un fel, pe alta in alt fel. Si Andrea si Madalina sunt foarte inteligente. Isi dau bine seama de situatia dificila si precara in care se afla, se auto-analizeaza, uneori cad in vreo depresie, dar se ridica si merg inainte.

Atat Andrea, cat si Madalina au cate 5 clase. Facute cu chiu, cu vai si apoi abandonate, ca sa poata sa faca lucruri mai importante. Adica sa aiba grija de cate cineva. Madalina de doi copii, iar Andrea de un frate mai mic.

Pe fiecare dintre ele am incercat sa le ajut. Nu am vrut sa le dau bani cum dai la cersetori. Am vrut sa ma implic in viata lor mai profund si sa fac ceva important pentru fiecare dintre ele. Cum ar fi de exemplu, gasirea unei slujbe. Cu ajutorul organizatiei la care lucrez, pe Andrea am orientat-o spre un curs de manichiura, pe care l-a absolvit cu brio, ca fiind una din cele mai talentate si mai serioase din grupa ei.

Si cam aici s-a incheiat experimentul meu social, pentru ca dupa absolvire am aflat ca nu lipsa unei calificari e problema, ci lipsa unei diplome care sa ateste ca a absolvit cel putin 8 clase. Fara o astfel de diploma nimeni nu o poate angaja pe Andrea altfel decat la negru. Studiile generale sunt obligatorii in Romania pentru angajare. Chiar si muncitorii necalificati trebuie sa aiba studii generale. Si aici intra oierul, vacarul, omul care sapa santuri, vidanjorul, gunoierul si asa mai departe. In Romania, legea spune ca nivelul minim obligatoriu de studii este de 10 clase, iar angajarea se poate face doar dupa absolvirea studiilor generale, adica 8 clase. 8 clase sunt necesare pentru ca un om sa poata citi, intelege si semna un contract de munca.

Am fost socata, spre rusinea mea. Lucrez de multi ani in domeniul social, dar nu am stiut ca situatia e asa de lipsita de speranta. M-am gandit imediat ca de fapt, daca e pe-asa, atunci scoala a devenit un monstru. A devenit un mecanism de excluziune sociala.

Am dat fuga la internet sa vad ce se scrie despre scoala ca mecanism de excluziune sociala. Ei bine, nu se scrie nimic. Am citit tone de materiale despre vocatia scolii de a stimula incluziunea sociala, cum fiecare copil trebuie dus la scoala (ca si cum copiii nu vor – ei vor saracii, dar nu sunt lasati!), cum scoala combate rasismul (combate pe saracia!), cum scoala pe ici si cum scoala pe dincolo.

‘- De ce nu ai mai mers, Madalina, la scoala?

–    Doamna, as fi mers, dar nu am avut bani de carti si caiete. Si de cizme iarna. Tata a plecat in Italia si nu am mai auzit nimic de el de 7 ani, iar acasa suntem cinci copii. A zis mama ca mai bine ma marit.’

Da’ ce-o fi avand sula cu prefectura? Daca statul decide ca scoala e obligatorie si o face necesara pentru angajare, atunci nu e problema statului ca tot elevul, mort-copt, cu cizme sau fara cizme, sa mearga la scoala? Daca pe vremea comunistilor, cand pe bunica-mea o certau aia de la ‘Sfat’ ca nu ma ducea regulat la gradinita, se putea asigura accesul tuturor la scoala, acum de ce nu se mai poate?

Acum schimbam manualele in fiecare an, ca sa beneficieze editurile cui trebuie, dam tablete la copii care n-au cizme, facem afaceri cu caietele speciale, descurajam copiii saraci sa vina la scoala, ca sunt murdari, miros urat si ii deranjeaza pe ceilalti copii, dam parintilor ajutor social fara nici o conditie dincolo de aceea de a vota ce li se spune cand li se spune, incidem ochii cand sar din ziare statistici despre abandonul scolar si analfabetismul functional si continuam sa vorbim despre scoala ca mecanism de incluziune sociala.

E ca in pamfletul electoral cu Viţel Sniţel Preşedinte, candidatul la postul de taur comunal, care promite ca daca vacile il vor vota, vor umbla doar cu coada ridicata, mandre sa fie codase. ‘La facultate se stie. Studentul intra bou si iese vaca. Sa facem o reforma educationala. Boul sa ramana bou si vaca vaca si diploma sa ramana plagiata’.

Faptul ca vorbim de ‘scoala ca mecanism de incluziune sociala’, cand scoala a devenit de mult un mecanism de excluziune sociala, nu e doar o chestiune de limbaj. Felul in care punem problema (‘framing’ in limba engleza), are o capacitate uriasa de a influenta felul in care gandim, felul in care percepem valoarea politicilor publice propuse si, in definitiv, felul in care votam.

Nu stiu daca Andrea si Madalina vor vota maine. Adica azi, ca iata a trecut de ora 24. Dar eu o sa ma duc sa votez si cu siguranta nu o sa il votez pe Vitel Snitel. In tara care decreteaza ca scoala e obligatorie, dar are grija ca nu toti copiii sa mearga la scoala, ca apoi sa le spuna ca nu se pot angaja cu acte in regula pentru ca scoala e obligatorie, eu o sa votez un candidat care intelege bine cum e treaba cu diplomele si care e valoarea lor.

 

PS Sa vedem daca oi putea vota, ca iaca, votez din ‘diaspora’.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *