fbpx

Ce înseamnă să fii… Dream Manager? Un studiu de caz.

Acum câteva luni, o participantă la un atelier de Dream Management, profesoară la Universitatea de Vest din Timişoara, mi-a spus: “Mirela, trebuie neapărat să faci un curs de Dream Management, ca învăţăm şi noi un pic mai multe dintre abilităţile unui Dream Manager. Să ne înveţi şi pe noi despre asta”. Fiecare dintre momentele de dezvoltare ale programului de Dream Management s-a construit ca urmare a unui astfel de îndemn, aşa că mi-am zis: “Ok, o să încerc. Hai să îmi pun mintea la contribuţie şi să văd dacă pot, într-adevăr, să ofer o astfel de experienţă celor interesaţi”.

Primul curs de Dream Management a avut loc la Timişoara, aşadar, şi a avut două module, desfăşurate pe parcursul a două weekend-uri. Patru zile de formare, cu 26 de ore efective de lucru. Am învăţat multe împreună: eu de la participanţi, participanţii de la mine şi noi toţi unii de la alţii. A fost uimitor pentru mine ca şi trainer, prin urmare acum sunt într-un proces de re-elaborare a programei, pentru a integra tot ce am învăţat.

Până la cursul viitor (despre care sunt adesea întrebată), aş vrea să împărtăşesc cu voi un studiu de caz. Participanţii la curs au avut teme. Una dintre aceste teme a fost ca ei să aibă o conversaţie de Dream Management, în timpul căreia să încerce să utilizeze metoda COPIL, pe care se bazează cursul de Dream Management. [COPIL este un acronim care înseamnă: Clarifică, Obstacol, Pas / plan / prototip / inimă bună / linişte].

Autoarea acestui studiu de caz (care mi-a dat permisiunea de a publica gândurile ei) este Gabriela, absolventă facultăţii de psihologie şi a unui curs de psihoterapie (unul dintre visurile ei este cel de a lucra ca psihoterapeut, ceea ce a şi început să facă de altfel). Iată cum relatează Gabriela experienţa ei de Dream Manager.

A.I.P. a venit în vizită la mine, după mai multe nepotriviri de program. Am făcut o introducere despre experiența mea la workshop-ul și cursul de Dream Management, despre parcursul meu, despre lucrurile care mi se întâmplă. Am întrebat-o dacă vrea și ea să experimenteze această abordare. Iniţial a fost uimită și reținută. I-am explicat că e un parcurs al ei, că ea alege dacă vrea să pornească pe acest drum și are libertatea de a renunța dacă nu se regăsește.

A acceptat, aşa că am întrebat-o întâi despre un vis al ei din copilărie. A zâmbit şi a mărturisit că este legat de dragostea faţă de animale. Mi-a spus că acest vis al ei a fost prezent în ea dintotdeauna, dar apoi în adolescenţă, la dorinţa părinţilor, a ales să facă facultatea de drept. Dar, în acelaşi timp, a învățat toată vara şi pentru medicină veterinară și a intrat printre primii. A mers în paralel cu cele două facultăți, dar apoi a rămas repetentă la drept. O perioadă de care nu vrea să-și aducă aminte, cu multă durere. Intuiesc că visul părinților s-a confruntat cu visul ei și chiar dacă visul ei a câștigat, emoțional ea a simțit că a pierdut. Și a amintit și de regretul că o altă dorință nu a fost pusă în practică – cel de a da examen la academia de poliție. Nici măcar nu a încercat, deşi alții au dat examenul de 3 – 4 ori până să intre.

După explorarea visului din copilărie, am început să vorbim despre visurile din prezent. I-am propus să facă o listă cu visurile ei de acum. La curs discutasem despre lista celor 100 de visuri, ca instrument pentru conectarea cu visurile noastre. A acceptat să facă lista visurilor şi m-am bucurat, pentru că intuiam că nu se gândeşte prea des la visurile ei. Am îndemnat-o să scrie despre orice lucru care i-ar aduce împlinire. A fost foarte rapidă, laconică şi a spus de câteva ori că a terminat … “că și așa pe lista visurilor ei se află aceeași dorință scrisă de mai multe ori, în forme diferite și se referă la dragostea de oameni și de animale”. M-a impresionat pentru că îmi este prietenă și știu că are de făcut niște alegeri și, cu toate acestea, a ales un vis de viață semnificativă. A subliniat să nu crede că este un vis altruist, ci că suspectează că îşi doreşte acest lucru pentru a se simți bine şi pentru că vrea să aibă împlinirea de a oferi.

Care este visul ei?

Visul ei este de a făuri un loc în care copiii fără posibilităţi de a călători să poată să petreacă o vacanță de vară. A fost tristă că cineva a avut deja ideea aceasta: tocmai zilele trecute citise despre MagicCAMP, asociaţia creată de Vlad Voiculescu și Melania Medeleanu. Parcă nu îi venea să creadă că cineva s-a gândit deja la acest mod de a ajuta. Ea are un teren la Sasca Montană, în județul Caraș-Severin și că nu, nu are nevoie de bani, nu vrea să-l vândă ci doar să facă ceva frumos și bun pentru cei care nu au posibilități financiare. Se gândeşte intens la posibilitățile de finanțare, la felul în care funcționează un ONG. Pentru mine a fost importantă frământarea ei financiară pentru că arată că se gândește la punerea în aplicare a acestui proiect, la îndeplinirea visului. Am intervenit blând, spunând că este foarte important că cineva a realizat MagicCAMP pentru că dacă cineva a parcurs acest drum și l-a transformat într-o reușită ne arată că și altcineva poate să facă la fel, iar noi putem învăța din încercările, piedicile şi experiența lor. De ce nu ar fi ea acel cineva?

I-am arătat aprecierea mea pentru faptul că deși acel teren îi aparține și ar putea să-l folosească spre binele si bunăstarea financiară a familiei, alege sa faca ceva deosebit, un dar. I-am spus că simt în gestul ei altruism și generozitate, dorința de a dărui, de a bucura nu numai sufletele copiilor care vor fi în acel loc, ci și pe cel al persoanelor care astfel ar avea șansa de a participa la ceva măreț, frumos, împlinitor, prin orice fel de ajutor sau participare. I-am mărturisit că una dintre aceste persoane sunt chiar eu, pentru că simțeam cum visul meu se împletește cu visul ei. I-am mulțumit pentru bunătatea pe care o arată trăind acest vis.

Am început apoi, să lucrăm mai mult pe clarificarea visului. I-am adresat întrebări care să o ajute să pună lucrurile în perspectivă şi poate chiar să vadă noi conexiuni:

  • Casa este moștenire și se află într-o zonă foarte frumoasă, cu locuri minunate și care ar prinde viață dacă acest vis s-ar îndeplini;
  • Casa are nevoie de renovare și de extindere, având doar 3 încăperi;
  • Locul s-ar putea extinde fiind înconjurat de câteva case bătrânești ce ar putea fi cumpărate;
  • Deși inițial s-a gândit doar la folosirea casei pe timp de vară (există o ușurință a gospodăririi și a cheltuielilor), dacă lucrurile ar merge bine, ar putea funcționa și în alte perioade ale anului;
  • A luat în calcul posibilitatea de a folosi casa și pentru alte evenimente, care se încadrează tot în categoria socială;
  • A admis că este foarte încărcată cu jobul și din păcate, aşa cum e structurată viaţa acum, nu ar avea timp să se ocupe personal de toate cele care ar fi necesare. Cu toate acestea, a mărturisit că i-ar aduce multă fericire să trăiască din acest tip de proiecte.
  • Vorbind despre asta, a menţionat că mai are un teren în apropierea Timișorii, la care se gândește să-l folosească pentru îngrijirea animalelor care nu au șansa de a avea un stăpân care să le poarte de grijă;
  • În apropiere se află Mănăstirea Nera și clinica Nera (prima clinică de recuperare oncologică din România care va încorpora şi un centru de cercetări); de aici a venit și ideea solicitării unui ajutor din partea măicuțelor;
  • Povestind, i-au venit în minte persoane care ar putea participa la împlinirea visului;
  • A menționat despre Uganda, țara în care majoritară este populația minoră și a povestit de un filmuleț în care copiii dintr-un orfelinat cântau veseli, cu picioarele, cu mâinile, fără instrumente; bucuria lor era molipsitoare şi a spus că o astfel de viață își dorește să trăiască.

Obstacolele au fost doar menționate – banii și timpul. Am spus că frumusețea și importanța acestui drum vine din însăși existența visului, din dorința ei sufletească de împlinire a acestuia și energia pe care o transmite această dăruire. Că primul pas a fost făcut, povestind despre acest vis. Și că nu există timp limită, suntem pe drumul visului și el se va împlini atâta timp cât există intenția, ideea lui. Că poate fi împlinit peste un an sau doi, sau 5, sau 10. Vom vedea.

Nu a fost timp pentru a parcurge toate etapele metodei COPIL pentru că eram la finalul unei zile și era așteptată acasă de cel puțin un suflețel dornic de un gest de iubire.

La sfârșitul întâlnirii am simțit-o emoționată, impresionată că m-am gândit la ea pentru a lucra tema acestui curs. Mi-a spus că are o stare frumoasă, că zâmbește și se simte altfel. Am stabilit să ne întâlnim periodic și să facem pași pentru îndeplinirea acestui vis. Un alt avantaj al mărturisirii visului este că ne vom întâlni mai des,  ceea ce înseamnă că legătura noastră devine mai puternică. Oamenii care sunt în viața nostră ne ajută să trăim mai frumos prin ascultare, prin prezență.

Întrebarea Universului[1] pentru ea a fost aceasta:

Dacă peste 100 de ani se va scrie în cărțile de istorie despre modul în care visul tău a schimbat lumea, ce s-ar putea scrie?

Ce am învățat eu ca persoană din prima mea experienţă de a fi Dream Manager?

Că este mai ușor decât ne imaginăm să fim oameni, să ne fim aproape. Că uităm să fim atenți la noi și la ceilalți și pierdem din vedere exact semnificația vieții – unirea sentimentelor, gândurilor și faptelor pentru un scop care ne aduce nu doar zâmbetul pe chip ci și aripi pentru ca sufletul să zboare, să se simtă liber. Că ai impresia că știi ce-i mai important despre un om, care sunt instrumentele preferate la care cântă, dar când ajungi să îi câștigi încrederea și te lasă să te uiți sub cortina lucrurilor intime, descoperi o altă scenă, alte instrumente, alte armonii care se creează.

Ce am învățat ca și Dream Manager?

Că este foarte frumos să fii parte dintr-un astfel de proiect, că simți cum înflorește speranța pentru un suflet, că vezi cum acel om se hrănește din acest ajutor. Îți dai seama de responsabilitatea pe care o ai, de importanța cunoașterii informațiilor, instrumentelor, metodelor pentru a te focaliza pe stări, pe observare, pe intuiție. Să rămâi smerit.

Dacă la finele acestei lecturi te simţi inspirat/ă şi vrei să ajuţi la realizarea acestui vis, te rog contacteaz-o pe Gabriela la adresa: [email protected] .


[1] Fiecare participant primeşte o întrebarea (sau mai multe) de la “Univers”. Universul se exprimă prin intermediul unui set de 50 de cartonaşe; pe spatele fiecăruia dintre aceste cartonaşe se află o întrebare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *